Aprinderea unui foc cu lemne pare un gest banal. Totusi, modul in care porniti arderea are un impact direct asupra eficientei sobei, calitatii aerului, cantitatii de lemne consumate si depunerilor de funingine din cos si de pe sticla sobei.
Cei mai multi oameni aprind focul de jos in sus: hartie si lemn subtire jos, busteni mari deasupra. Metoda functioneaza, dar nu este cea mai eficienta si poate contribui la innegrirea sticlei sobei.
Alternativa este aprinderea focului de sus. Este eficienta, mai putin poluanta, la fel de confortabila in utilizarea zilnica si poate elimina una dintre cauzele principale pentru care sticla sobei se innegreste.
Cum se construieste focul
Incepeti prin a aseza bustenii mari pe fundul focarului, fara a-i inghesui, pentru a permite circulatia aerului.
In functie de dimensiunea sobei, puteti face mai multe straturi de lemne. Ultimul strat va fi compus din bucati mai subtiri. Lasati un spatiu de aproximativ 10–15 cm in partea superioara pentru structura de aprindere.
Folositi bucati foarte uscate, cu grosimea de aproximativ doi pana la trei centimetri. Aranjati-le incrucisat: doua paralele, doua perpendiculare, si asa mai departe. In centrul si la baza acestei mici structuri asezati un aprinzator sau un cuib din aschii, hartie sau lemn de ladita.
La pornire, deschideti complet toate admisiile de aer ale sobei, precum si clapeta de tiraj.
Aprindeti focul si observati cum flacara coboara treptat, aprinzand incet bustenii de dedesubt.
De ce ajuta aceasta metoda la mentinerea sticlei curate
Prin arderea de sus, primele flacari incalzesc rapid cosul de fum, asigurand imediat un tiraj bun.
Focul coboara apoi progresiv catre straturile inferioare.
Cand bustenii mari incep sa se incalzeasca, acestia elibereaza gaze. In cazul aprinderii clasice, o parte din aceste gaze nu sunt arse si se evacueaza sub forma de fum. Aceste gaze nearse sunt responsabile in mare parte de innegrirea sticlei sobei. Sticla este doar un simptom vizibil al depunerilor care apar pe toate suprafetele interne.
In cazul aprinderii de sus, gazele trec prin flacara situata deasupra si sunt arse mult mai eficient.
Avantaje principale
- Ardere mai completa
- Mai putin fum
- Reducere semnificativa a particulelor fine
- Mai putin monoxid de carbon
- Crestere mai rapida a temperaturii
- Nu este nevoie sa adaugati lemne imediat
- Eficienta energetica mai buna
- Mai putina funingine in cos si pe sticla sobei
- Risc redus de refulare a fumului in incapere
Bustenii mari nu sunt expusi direct flacarii de la inceput. Ei se incalzesc treptat inainte de a se aprinde complet.
Focul porneste mai calm si dureaza mai mult. Din acest motiv, evit aceasta metoda atunci cand am nevoie rapid de jar uniform, de exemplu pentru gratar.
Cateva puncte importante pentru un start ecologic si o sticla curata
Lemnul trebuie sa fie bine uscat. Acest lucru este esential, indiferent de metoda folosita.
Nu inghesuiti lemnele. Acesta nu este un joc de Tetris. Aerul trebuie sa circule, iar lemnul are nevoie de oxigen pentru a arde.
La pornire, lasati usa sobei usor intredeschisa pana cand bustenii de sub structura de aprindere au prins bine. De obicei, dupa aproximativ zece minute, cand cateva bucati mari ard deja, puteti inchide usa. La inceput, clapeta de tiraj si admisiile de aer trebuie sa fie complet deschise, iar reducerea lor se face intotdeauna progresiv.
Mai departe: din deseu in resursa
Un foc ideal nu produce fum. Fumul reprezinta gaze nearse. Este atat o poluare evitabila, cat si energie pierduta. Prin aprinderea de sus, printre altele, o mare parte din aceste gaze sunt arse. Rezultatul este mai putina poluare, mai putine particule fine si mai multa caldura utila in casa.
Dar nu se opreste aici.
O ardere curata produce si o cenusa de calitate mai buna, bogata in potasiu, dar si in calciu si magneziu. In schimb, o ardere incompleta genereaza cenusa incarcata cu hidrocarburi sau creozot, mult mai putin valoroasa.
Potasiul este esential pentru majoritatea formelor de viata, atat umane, cat si vegetale. O cenusa buna devine astfel o resursa pentru gradina, ca ingrasamant sau ca repelent impotriva limacsilor, tinand cont de pH-ul sau ridicat. De asemenea, poate fi folosita pentru prepararea unor produse de curatare.
Aici atingem un principiu central al designului in permacultura: calitatea fluxurilor.
Fiecare productie necesita intrari si genereaza poluanti. Scopul este ca aceste deseuri sa devina resurse pentru un alt sistem. Poluarea unei productii X devine intrarea unei productii Y. Daca poluarea unui sistem nu poate servi drept intrare pentru altul, atunci productia X trebuie pusa sub semnul intrebarii.
De exemplu, apele gri pot fi epurate local, producand in acelasi timp biomasa. In mod similar, resturile de fructe si legume devin o poluare atunci cand sunt aruncate la gunoiul menajer, prin mirosuri, fermentatie anaeroba care produce metan inutilizabil si efort inutil pentru colectare. In schimb, ele pot hrani compostul sau direct organismele din sol.
Focul urmeaza exact aceeasi logica. O ardere mai bine controlata produce mai multa caldura utila, mai putina poluare si o cenusa de calitate mai buna.
Un ultim sfat practic
Nu doar pentru a evita innegrirea sticlei sobei, ci si pentru a va usura viata.
In permacultura, vorbim des despre design si anticipare. Observarea fluxurilor, stocarea energiei atunci cand este disponibila si reducerea eforturilor inutile ulterior. Pregatirea din timp a lemnului subtire si a materialelor de aprindere este un exemplu perfect. Folositi un moment favorabil, vreme buna, energie disponibila, conditii confortabile, pentru a usura o situatie viitoare mai dificila, frig, oboseala, nevoie urgenta de caldura.
La scara mica, aprinderea sobei devine un exemplu foarte concret de design aplicat: mai putin stres, mai putine resurse irosite si mai multa rezilienta in viata de zi cu zi.
Asadar, nu subestimati niciodata pornirea focului.
Indiferent daca aprindeti focul de sus sau in mod clasic, pentru soba, gratar sau foc de tabara, ceea ce face diferenta este nivelul de pregatire. A avea lemne de foc este esential. Dar a putea aprinde focul rapid, usor si fara supraveghere constanta este la fel de important.
Acest lucru inseamna lemn subtire bine uscat, de diferite dimensiuni, de la crengute pana la acele bucati de aproximativ trei centimetri, aranjate ca niste piese de joc. Desigur, puteti despica lemnul pe loc. Dar este mult mai simplu si mult mai putin obositor sa profitati de o dupa-amiaza placuta de toamna pentru a pregati totul in liniste, cu unelte simple si in companie placuta.
Cateva luni mai tarziu, cand afara sunt douazeci si cinci de centimetri de zapada si minus cinci grade, veti fi bucurosi ca ati anticipat. Focul porneste in doua minute. Soba incalzeste deja casa, in timp ce restul lumii abia se trezeste.
Note
Nota 1: Principiile descrise in acest articol se aplica majoritatii sobelor pe lemne si semineelor domestice clasice. Nu este vorba despre o tehnologie specifica, ci despre o logica de aprindere a focului, care nu este deloc noua.
Nota 2: Lemnul nu este o solutie ecologica universala pentru incalzirea locuintelor. Totul depinde de context. Chiar daca este considerat regenerabil, la scara unei vieti umane, un copac nu este chiar atat de regenerabil.