După cum știm, iarna este sezonul odihnei fizice și emoționale, al introspecției și al îngrijirii. Un act radical de grijă și sprijin față de sine și față de comunitate este învățarea: dedicarea de resurse și timp procesului de dobândire a unor informații semnificative consolidează autonomia, deschide drumuri și perspective asupra lumii existente, stimulează schimbări informate și sensibile în sistemele și dinamica noastră și, în cele din urmă, favorizează ocazii de împărtășire independentă și orizontală în comunitățile și cercurile noastre. Cititul a fost întotdeauna aproape de inima mea, așa că am început o explorare aprofundată a Permaculturii cu o carte intitulată „The Earth Care Manual” (2004), scrisă de autorul Patrick Whitefield, unul dintre pionierii peisajului european al Permaculturii, a cărei carte menționată anterior se găsește în biblioteca Ermitaj.
Structură și teme
Un aspect pe care l-am apreciat la The Earth Care Manual este structura sa: destul de logică, progresivă și ușor de urmărit, fiind în același timp potrivită pentru consultări punctuale pe diferite subiecte, în cazul în care apare o curiozitate specifică în oricare dintre domeniile dezvoltate în carte. În plus, accesibilitatea pentru persoanele care se apropie pentru prima dată de acest subiect este sporită de prezența unui glosar, a notelor și a unui index cuprinzător de denumiri științifice și comune ale plantelor menționate. Sunt oferite și posibilități de lecturi suplimentare, alături de o listă de organizații care ar putea fi de interes în inițierea unui proiect colaborativ de Permacultură, în special în mediul urban.
Este abordată o varietate foarte largă de teme, începând cu o introducere în ceea ce este Permacultura și principiile sale, ajungând la metode și practici de design în Permacultură. Cartea este alcătuită din trei părți, intitulate respectiv „Basics”, „Applications” și „Designing”. În această împărțire pot vedea umbrele principiului de proiectare „de la tipar la detaliu”: la început ni se oferă o privire de ansamblu asupra eticii și fenomenelor naturale mai ample și a interacțiunilor lor, precum solul, apa, energia și clima. Acestea sunt forțe și elemente care modelează fiecare loc de pe Pământ și care, prin interacțiunile lor, conferă fiecăruia propriile caracteristici. Ulterior, analiza se mută către mediul construit, abordând clădirile, sistemele agricole, legăturile alimentare și impactul activității umane asupra biodiversității. În paginile finale, procesul de design în Permacultură este prezentat în trăsăturile sale metodologice caracteristice și în pașii săi practici.
Concluzii practice din The Earth Care Manual
Cartea oferă o mare varietate de perspective practice, care pot fi aplicate și în contextul nostru local de la Ermitaj, precum și în orice grădină. Principalele concluzii pentru mine au fost:
Integrarea animalelor ca parte a ecosistemului grădinii
Permacultura se concentrează foarte mult pe observarea relațiilor existente, pe cultivarea lor și, în cele din urmă, pe valorificarea lor benefică în sfera noastră de influență. Din carte reiese că animalele, în special găinile, interacționează într-o multitudine de moduri pozitive cu alte elemente din grădină. De exemplu, sunt surprinzător de eficiente în controlul populațiilor de dăunători și buruieni, precum limacșii, asigură lucrări de cultivare în stratul superficial al solului prin tehnica „chicken tractor”, gunoiul lor de grajd contribuie la creșterea conținutului de materie organică al solului și pot valorifica resturile alimentare din gospodărie ca parte a hranei lor – oferind la schimb hrană nutritivă sub formă de ouă sau carne.
Multe animale comune pot țese astfel de relații cu elementele grădinii și ale gospodăriei; câteva exemple notabile includ: albinele, pentru sporirea și promovarea biodiversității locale, și gâștele, care, similar găinilor, se hrănesc cu dăunători și sunt pășunători naturali.
Motive întemeiate pentru agricultura fără arătură
Un accent considerabil este pus pe explorarea argumentelor care susțin sau contestă aratul în agricultura de orice scară. Ca novice în acest domeniu, am găsit explicația echilibrată de ambele părți ale dezbaterii, fiind convins în special de unele dintre punctele formulate împotriva întoarcerii solului. În linii mari, metodele alternative reduc riscul de eroziune a solului, combat compactarea, contribuie la descompunerea echilibrată a materiei organice prin ciclul etilenei și îmbunătățesc structura și biodiversitatea pe termen lung.
Practicile „no-dig” câștigă popularitate în domeniul agriculturii durabile, cu figuri proeminente precum Charles Dowding care desfășoară activități de popularizare și educație, iar Permacultorii experimentează și adaptează metodele fără săpare la propriile condiții geografice specifice. Per ansamblu, acesta este un subiect foarte amplu, cu cauze și consecințe care depășesc cu mult ceea ce este vizibil ochiului uman, merită explorat în detaliu pentru a înțelege mai intim mecanismele Solului, elementul care susține și hrănește viața pe Planeta noastră.
Importanța urmării tiparelor naturale
Un concept interesant care stă la baza întregii cărți este importanța coerenței cu tiparele naturale, în special conservarea biodiversității native prin favorizarea alegerii semințelor și varietăților tradiționale de plante în proiectarea grădinilor noastre. O altă modalitate prin care putem proiecta sisteme alimentare în armonie cu tiparele naturale este practicarea agrosilviculturii, în special urmând modelul grădinii-forestiere. Sunt mulți factori de luat în considerare (intrări, ieșiri, scară, sol, climă…) atunci când evaluăm dacă o grădină-forestieră este opțiunea potrivită pentru contextul local: nu este întotdeauna o soluție imediată sau adecvată. Cu toate acestea, este remarcabilă prin întruchiparea unui număr de practici-cheie centrale în Permacultură, precum utilizarea plantelor perene, mulcirea, policultura și stratificarea. O altă caracteristică demnă de apreciat a acestei abordări este faptul că sunt ocupate multe nișe, astfel încât biodiversitatea și productivitatea pot fi potențial ridicate, atunci când se bazează pe un design atent.
Observarea și recunoașterea microclimatelor specifice sitului
Un aspect de care nu eram conștientă înainte, a fost noțiunea de microclimat și faptul că acesta poate fi foarte specific locației exacte a unei grădini, ferme sau gospodării, putând varia chiar și între proprietăți adiacente. De fapt, un singur teren poate dezvălui mai multe microclimate diferite, care trebuie identificate prin studii de teren pe parcursul întregului an și prin observație atentă. Principalele caracteristici în evaluarea microclimatelor sunt: vântul, expunerea la soare, temperatura, înghețul și umiditatea.
Indicații privind consumul de energie
Capitolul despre energie aduce o schimbare în modul în care societatea noastră se raportează, în general, la consumul de energie. Accentul este pus pe reducerea consumului inițial, prin evitarea producerii sau achiziționării de bunuri în exces, mai degrabă decât pe procesele de reutilizare și reciclare, care pot fi intensive din punct de vedere energetic. Acest lucru sădește o îndoială benefică în mintea cititorului, determinându-l să pună sub semnul întrebării și să evalueze avantajele și dezavantajele tiparelor sale de consum. Energia încorporată este, de asemenea, un concept revelator, oricât de dificil ar fi de calculat. Ne îndeamnă să reflectăm și să investigăm lanțul de aprovizionare al produselor pe care ni le oferă piețele.
Concluzii
Mai presus de toate, ceea ce este cel mai remarcabil este paradigma de gândire pe care autorul o transmite prin analiza sa: are loc o schimbare abisală față de modul industrial și orientat spre profit de a imagina interacțiunile dintre regnurile animal și vegetal. Se pune baza unui gândiri sistemice empatice, orientate către conservarea resurselor existente și utilizarea lor optimă, prin practicarea principiilor Permaculturii: observația pune bazele acestei abordări, iar interogarea și acțiunea intenționată o duc mai departe. The Earth Care Manual recentrează impulsul uman de a îngriji pământul, plasându-l într-o perspectivă a lumii moderne, în care dinamismul și pluralitatea caracterizează viețile noastre, generând toate diferitele contexte pentru regenerare și co-creare.
Pe parcursul întregii expuneri, tonul este clar încurajator, subliniind importanța integrării în viețile noastre a noilor moduri de a influența relațiile din care facem parte și a inițiativei de a implica comunitatea mai largă în efortul colectiv către un viitor conștient și cu adevărat ecologic.