Ce se întâmplă la Ermitaj?
Precum se întâmplă pentru mai toată lumea, planurile noastre pentru 2020 au fost cumva… întoarse cu susu-n jos!
La începutul anului am anunțat cu entuziasm programul pentru acest sezon, și era unul plin!
La început de Martie pandemia a acaparat Europa și au fost luate primele măsuri de izolare în România. Optimismul a lăsat progresiv loc pentru nesiguranță și un sentiment al fatalității.
Dar cine zice că fatalitate înseamnă disperare?
Din cauza nesiguranței am decis să anulăm toate evenimentele până în toamnă. Dezamăgirea cauzată de acest fapt s-a transformat în curând în ușurare: în loc să depindem de factori externi și decizii politice, am întors situația în avantajul nostru. Constrângerea a devenit o oportunitate: am profitate de situație pentru a lucre la mai multe aspect care țin de proiectul Ermitaj, care nu include găzduirea oamenilor, și în același timp să creștem reziliența locului. Adio fatalitate!
Reziliența… un termen care ne este familiar, cu care rezonăm puternic. În alte cuvinte, este oportunitatea perfectă pentru a lucra la alte corzi pe care ni le dorim la arcul nostrum. Precum idea de a nu pune toate ouăle în același coș, dacă preferați 🙂
Această reziliență se leagă de mai multe aspecte de la Ermitaj:
Reziliența umană – prin a ne lua timp pentru a avea întâlniriile necesare pentru a clarifica organizarea administrativă, social și pentru a face viața-n colectivă cât mai armoniasă. Este bine cunoscut faptul că „Prețiosul Factor Uman” este un aspect primordial într-un proiect precum al nostrum.
Reziliență energetică, prin a acorda timpul să îmbunătățim sistemele de reutilizare, captare și distribuție a apei. Dar și prin continuarea izolării clădirilor și îmbunătățirea sistemelor de încălzire.
Reziliență alimentară – prin extinderea grădinii de legume, având grijă de livezi, îmbunătățind metodele de conservare a hranei și prin creștearea cunoștințelor în domeniul culesului din flora spontană și gătitul plantelor sălbatice comestibile.
Și bine-nțeles, reziliența financiară, prin a ne acorda timp pentru a ne dezvolta propriile proiecte (personale sau de grup), cu obiectivul de a ajungle la o viabilitate economică in situ. În funcție de persoane, acestea ar fi: grădinărit pentru piață, consultanță și design de permacultură, culesul și uscarea de plante pentru ceai, clădirea unor deshidratatoare solare pentru fructe și legume, lucrul cu metalul (forjă și sudură), precum și extinderea zonelor de cosit și creșterea biodiversității pășunilor.
Un program întreg, nu este vreme de plictiseală! 🙂
Suntem fericiți că avem posibilitatea să ne bucurăm de timpul petrecut împreună, în ciuda stării de alertă, acesta fiind unul din marile beneficii în a trăi într-un proiect colectiv!
Dar trebuie să recunoaștem că așteptăm cu drag să primim din nou vizitatori și voluntari, deoarece întâlniriile și împărtășirea de cunoștințe este o mare parte a scopului Ermitajului!
Până când vom putea să vă primim din nou, promitem să ne luăm mai mult timp pentru a împărtăși cu voi, prin rețelele de socializare, din activitățile noastre, în mod particular în format video. Așa că vă, rămâneți conectați!
Aveți grijă de voi… și de reziliența voastră! 🙂
